Biserica, prin sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică ne îndeamnă să ne pregătim pentru a fi milostivi, la darul lui Dumnezeu pentru noi arătat în Iisus Hristos, să răspundem şi noi cu daruri şi astfel vom simţi şi noi aşa cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul că sufletul fiecărui creştin trebuie să fie în acelaşi timp fecioară şi mamă. Fecioară prin curăţie şi credincioşie sau fidelitate faţă de Dumnezeu păstrând dreapta credinţă şi mamă prin naşterea de virtuţi. Sufletul curat şi bun curăţit prin rugăciune prin spovedanie şi luminat prin Sfânta Împărtăşanie devine născător de virtuţi, de fapte bune şi astfel noi simţim în viaţa noastră bucuria Maicii Domnului de a fi deodată fecioară şi maică, de a fi credincioasă, ascultătoare în smerenie faţă de Dumnezeu şi de a naşte pe Hristos şi de a-L arăta lumii. (PF. Daniel). În calendarul popular, ziua intrării Maicii Domnului în Biserică mai este numită şi Ovidenie, Obrejenie sau Vovidenie. Sărbătoarea corespunde în calendarul popular cu celebrarea unei divinităţi a lupilor, Filipul cel Şchiop sau Filipul cel Mare. Despre acesta se spune că ar fi fost pedepsit de Dumnezeu pentru că s-a abătut de la dreapta credinţă. Maica Domnului a lupilor, Kuţulan, era ultima zi consacrată lupilor, în special unui lup şchiop (corespondentul Gădineţului Şchiop din bestiarul românesc), conducătorul haitei. Ovidenia este considerată în popor o zi magică, în care se deschid cerurile, şi se vede casa lui Dumnezeu, iar animalele vorbesc şi numai cei curaţi la suflet pot vedea ,,dincolo”, pot înţelege graiul animalelor şi sunt martorii unor miracole. În popor, sărbătoarea este asociată cu simbolurile luminii: candela, lumânarea, focul şi soarele. Pentru reuşita copiilor, candela trebuie să fie aprinsă în căminul fiecărui credincios, iar focul să ardă în cămin toată noaptea. Acum se aprind lumânări despre care se crede că nu se vor stinge niciodată pe lumea cealaltă, iar lumina lor va călăuzi sufletele celor adormiţi. În noaptea de Ovidenie se aprinde şi se veghează o lumânare lungă şi încolăcită în sens invers acelor ceasului. Mărimea lumânării reprezintă dimensiunea simbolică a anului calendaristic, iar semnificaţia obiceiului este moartea şi renaşterea ce survin odată cu încheierea unui ciclu şi începerea altuia nou, înnoirea timpului.
