Casa de Cultura Tecuci comemoreaza astazi, 15 iunie, implinirea a 132 de ani de la moartea Poetului National Mihai Eminescu. In cadrul evenimentului a avut loc un recital de poezie, un moment muzical precum si un expozeu privind viata si creatia eminesciana, sustinut de managerul Casei de Cultura, Cristian Calugaru. Cercetatorii operei si vietii lui Mihai Eminescu au descoperit ca poetul nostru national era membru al societăţii cu caracter secret „Carpaţii”, care milita pentru unirea Transilvaniei cu Tara. Mihai Eminescu era urmărit pas cu pas de agenţii Imperiului austro-ungar, pentru care devenise „periculos” pentru ca deranja. Atât de mult, încât P.P. Carp îi scrie de la Viena lui T. Maiorescu celebra sentinţă: „Şi mai potoliţi-l pe Eminescu!”. Maiorescu era agent al imperiului, după cum o dovedesc astăzi istoricii eminescologi. În societatea “Carpaţii”, pentru a-i supraveghea activităţile lui Eminescu, este introdus Slavici, la rândul său spion al Vienei, care îi dă rapoarte amănunţite lui Maiorescu. „Controlorul” Slavici îl şi găzduia. Soţia lui Slavici, Ecaterina Szoke Magyarosy, este cea care invoca prima „nebunia” lui Eminescu, în depeşa pe care i-o trimite lui Maiorescu în fatidica zi de 28 iunie 1883, soldata cu internarea jurnalistului: „Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceţi ceva să mă scap de el, că e foarte reu”. Deja Eminescu i se confesase lui Creangă privind revolverul pe care îl purta asupra sa: “Îmi este frică să nu mă ucidă cineva”. “Argus!” îi strigase Eminescu lui Maiorescu, pe peronul gării, în timp ce era băgat într-un tren cu destinaţia Viena, la o zi după ce fusese scos de la nebuni şi tot la o zi după ce România semnase Tratatul de „neagresiune” cu Imperiul lui Franz Iosef. Acelaşi împărat care îşi pusese apostila pe o Notă informativă din 1882 privind o întrunire secretă a societăţii „Carpaţii”, livrată de Baronul von Mayr, ambasadorul său la Bucureşti, în care se arăta, citam: „Eminescu a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţiune română, care umblă pe la şcolile din Viena pentru învăţătură, să li se încredinţeze pe timpul vacanţei lor acasă ca să lucreze pentru pregătirea publicului în favoarea unei Dacii Mari” – România Mare”, am incheiat citatul din raportul transmis de la Bucuresti imparatului Franz Iosef.
