Rolul tecucenilor in Actul Unirii Principatelor Romane a fost unul deosebit, daca nu chiar decisiv

0
405

George Missail, avea sa noteze in revista “Steaua Dunarii” care se tiparea la Bruxelles, urmatoarele: “Cu ocazia marii adunări populare din centrul Tecuciului, din ziua de 1 iunie 1856, „s-a compus şi subscris Declaraţia Unirii Principatelor“ de către „toate clasele societăţii“ (…), in frunte cu protoiereul Dumitrescu, cu boierii, negustorii, cultivatorii de pământ. Tot atunci s-a constituit un Comitet Unionist alcătuit din şapte membri în frunte cu protopopul Gheorghe Dimitriu, (tatal scriitorului Calistrat Hogas) directorul Tribunalului Ioniţă Hrisanti şi profesorul Gheorghe Nicoleanu care, ulterior, din cauza faptului că devenise unul din cei mai vajnici unionişti din ţinut, a fost transferat în mod samavolnic de către caimacamul Nicolae Vogoride la o școală din Focşani..In acea perioada de efervescenta unionista, Ecaterina Conachi (foto), fiica logofatului Costache Comachi, si sotie a loctiitorului la Domnie, Nicolae Vogoride, dezvaluia in 1857 falsificarea de catre Înalta Poarta a alegerilor pentru Adunarea ad-hoc de la Iaşi în favoarea anti-unioniştilor. Vogoride spera ca în acest fel să ajungă el domnitorul Moldovei. Ecaterina, fiind si sora vitrega cu marele unionist Costache Negri, a descoperit corespondenţa incriminatoare dintre Nicolae Vogoride şi turci, si a înmânat scrisorile unioniştilor. Ele au fost publicate la Bruxelles, provocând un scandal european. Conflictul provocat de corespondenţa dintre Vogoride şi Înalta Poartă a putut fi rezolvat doar printr-o întâlnire între împăratul Napoleon al III-lea al Franţei şi regina Victoriei a Marii Britanii. În urma discuţiilor din Whight, sudul Angliei, din august 1857, cei doi au căzut de acord ca românilor să li se permită o Unire formală, administrativă, dar cu doi domni, două guverne, două parlamente. După această înţelegere, alegerile au fost reluate, iar românii au speculat la maximum termenii acordului. Şi-au ales un singur domn, pe Alexandru Ioan Cuza. Probabil că Unirea de la 1859 ar fi avut loc mult mai târziu fără gestul curajos al Ecaterinei Conachi Vogoride. După Unirea de la 1859, Ecaterina Conachi l-a părăsit pe Nicolae Vogoride. În 1864 s-a recăsătorit la Torino cu Emmanuele Ruspoli, principe de Paggia-Suaza, senator, apropiat al regelui Vittorio Emanuele al II-lea, alaturi de care a luptat si pentru unificarea Italiei. A murit la Genova în februarie 1870, la numai 41 de ani, bolnavă de malarie. Aşa cum a dorit, rămăşiţele sale pământeşti au fost înhumate în biserica familiei din Ţigăneşti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here